Conform AFFSA (Agentia Franceza de Securitate Sanitara a Alimentelor), valorile ideale ale apei potabile plate trebuie sa se integreze in cele ce urmeaza:

Denumire compus	Valoare recomandata
Calciu (Ca)	<100 mg/l
Magneziu (Mg)	<50 mg/l
Fluor	< 0,5 mg/l
Sodiu	<20 mg/l
Nitrati	<50mg/l  adulti si <10mg/l bebelusi
Mineralizare totala (TDS)	<500mg/l
PH	6,8 – 7,2

 

Contrar a ceea ce stiati pana acum, apa minerala (plata sau carbogazoasa) are gust, miros si culoare. Aceste insusiri sunt oferite de sarurile minerale din apa. Daca acestea sunt in echilibru, ele isi vor pune amprenta asupra calitatilor apei si o vor face usor de baut, cu un miros placut si limpede. Toate mineralele prezente in apa contribuie la calitatea apei si la efectul pe care, odata bauta, apa il are in corpul uman.

Sodiul in apa minerala

Sodiul din apa este unul dintre cei mai importanti indicatori minerali. Sarea, sau clorura de sodiu, este un mineral esential pentru buna functionare a organismului si regleaza, impreuna cu potasiul, procesele celulare si fenomenele electrice de membrana. Sodiul este benefic numai in cantitati limitate, deoarece altfel exista riscul aparitiei bolilor cardiovasculare.

O cantitate echilibrata de sodiu este necesara bunei functionari a organismului, dar sunt anumite categorii de persoane care trebuie sa fie mai atente la consumul de sodiu: hipertensivii, cei cu afectiuni cardiovasculare si copii carora li se recomanda o apa cu un continut de sodiu sub 20mg/l si mult mai putin pentru bebelusii sub 1 an.

Nitratii si nitritii

Nitratii si nitritii sunt componenti naturali ai solului si fac parte din ciclul azotului. Ei apar odata cu mineralizarea substanţelor organice azotoase provenite de la plante si animale. In mod natural, intre nitratii din sol, apa si plante se stabileste un echilibru. Insa activitatea omului rupe acest echilibru, prin utilizarea intensiva in agricultura a ingrasamintelor organice naturale – si mai ales a celor azotoase sintetice.

Odata ingerati, nitratii se transforma in nitriti – substante mult mai toxice decat nitratii, in urma contactului cu microflora bacteriana a stomacului.

Efectele ingerarii unei cantitati de nitrati peste limita admisa pot fi: hipertensiune, disfunctii ale sistemului circulator si ale glandelor tiroide, cefalee, urticarii, intoxicatie, cianoza severa, chiar cancer.

Cei mai vulnerabili in fata nitratilor sunt sugarii, care pot prezenta din aceasta cauza o serie de afectiuni, de la probleme gastrice – precum diareea infectioasa, pana la intoleranta la anumite proteine, intoxicatia cu metale grele si altele.

Efectul cel mai periculos pe are il are contaminarea cu nitrati la bebelusi este afectiunea numita methemoglobinemie, cunoscuta si drept “blue baby syndrome” (“sindromul albastru al nou-nascutului”). Aceasta se manifesta intai prin probleme respiratorii din cauza circulatiei inadecvate a oxigenului prin sange, ducand rapid la asfixiere, ulterior, la moartea bebelusului, datorata tansformarii nitratilor in organismul sugarilor in nitriti care fixeaza hemoglobina impiedicand trnsportul oxigenului.

Desi legea in Uniunea Europeana permite o limita maxima de nitrati de 50mg/L, medicii din intreaga lume gasesc aceasta cifra prea permisiva. Ei considera valoarea mult prea ridicata, fiind un risc in special pentru sugari si copii mici.
Recomandarea lor este de maxim  10 mg nitrati (NO3) pe litru la 1 litru de apa destinata prepararii hranei sugariilor si copiilor mici.

Calciul si Magneziu – echilibru necesar

Calciul este una dintre cele mai importante minerale necesare corpului uman. Este responsabil cu transmiterea influxurilor nervoase si cu sanatatea oaselor, fiind indispensabil in buna functionare a proceselor metabolice din organism. Carenta de calciu duce la contracturi musculare, carii, tulburari menstruale, palpitatii, tulburari neurologice si, in cazuri grave, la aparitia osteoporozei. In afara de o alimentatie sanatoasa, calciul poate fi asimilat si din apa minerala, calciul asimilandu-se direct, fara efort suplimentar din partea organismului.

Magneziul este, de asemenea, un compus mineral foarte important pentru sanatatea organismului.  Efectele lipsei acestuia includ: dureri de cap, oboseala generalizata, ameteli, fragilitatea unghiilor si a parului, stari de anexietate si depresie. Medicii recomanda un aport ajutator al consumului de magneziu si din apele minerale magneziene. O cura de mineralizare timp de doua saptamani este suficienta pentru refacerea pierderilor de magneziu.

Gustul placut al apei este oferit si de raportul dintre cantitatea celor doua minerale: cantitatea de calciu trebuie sa fie aproape dubla celei de magneziu.

Fluor-ul  – indispensabil dintilor

Fluor-ul este un microelement mineral care se localizeaza aproape exclusiv in tendoane, oase si dinti. De aceea, rolul sau este de protectie impotriva cariilor, efect prezent chiar in cantitati mici, dar si in mentinerea structurii oaselor. Cu toate acestea, un continut ridicat al fluorului in apa poate fi daunator, de aceea limita maxima admisa este de 0.5 mg/l pentru apa.

PH-ul ideal al apei minerale

Notiunea de pH exprima cantitativ aciditatea sau bazicitatea unei substante. Apa de baut trebuie să fie aproape neutra, adică sa aibă pH-ul de 6,8 – 8.5. Dacă pH-ul este sub 5,6, apa este acidă si cauzeaza modificari ireversibile la nivelul epiteliilor, iar daca pH-ul este peste 11, apa este alcalina si irita ochii, pielea si mucoasele. O apa cu un pH ideal este cea a carei valoare se apropie de 7, adica perfect neutra, dar si o depasire usoara spre alcalinitate este benefica.

Mineralizarea totala – TDS in apa plata

Termenul de TDS este o prescurtare a Total Disolved Solids, fiind cunoscut ca “reziduu sec” si desemneaza sedimentul mineral dizolvat in apa. Studiile au aratat ca o apa cu o mineralizare totala foarte mica nu are capacitati organileptice (fara gust, miros, culoare), dar nici nu poate satisface senzatia de sete. Consumul apei cu valori apropiate apei distilate provoaca schimbari in  circuitul apei in organism ducand la deshidratare sau chiar intoxicatie cu apa, plumb sau alte metale grele. Nefiind suficient mineralizata, apa nu contine nici mineralele esentiale care se absorb prin consumul zilnic de apa.

Reglementarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii spun ca TDS trebuie sa fie minim 100mg/l, si optim 200-400 mg/l, maximul admis fiind de 500 de mg/l.