Să te așezi cu bună știință în fața unui volum de 725 de pagini e o dovadă de determinare în sine. Cu atât mai mult cu cât știi că reacțiile pe care le-a generat acest volum de-a lungul vremii au fost dintre cele mai diverse, ba unii chiar i-au contestat valoarea de roman cult. Și totuși…

Nu poți să intri în această lectură fără să știi că autorul, William Styron, a primit Pulitzer pentru ficțiune în 1968 pentru Confesiunile lui Nat Turner și că acest roman, Sophie’s Choice (publicat în 1979) a atras mai multă atenție ca film decât o carte. Cei mai mulți dintre noi s-ar gândi la Meryl Streep ca la Sophie, indiferent dacă am văzut filmul sau nu, așa cum pentru oricine Collin Firth rămâne domnul Darcy în Mândrie și Prejudecată.

Styron readuce la viață Brooklyn-ul anilor patruzeci și intelectualismul său înfloritor prin ochii a trei personaje, ale căror trecuturi ireconciliabile găsesc un teren comun. O proză bogată, descriptivă, îmbibată într-un ton plin de umor, deși n-ai crede că e loc de umor într-o temă atât de grea, care ascunde cea mai profundă durere cu flashback-uri intermitente și nu întotdeauna de încredere ale vieților mutilate și suferințele provocate în timpul Holocaustului. William Styron are un dar incredibil pentru a injecta umor în situații întunecate, iar faptul că infuzează autobiografie în această carte sub masca ficțiunii oferă poveștii un plus de echilibru.

Cititul este o poveste de dragoste. Dacă nu simți asta, poate că-ți lipsește doar direcția potrivită de lectură care să te conducă spre adevărata pasiune. Ascultă-i pe ceilalți și încearcă să privești lucrurile și din altă perspectivă. Iată doar câteva dintre părerile cititorilor din grupul nostru de Facebook Reading is Cool – The Challenge:

 

“Sub țărâna rece visam moartea,

Dar m-am trezit în zori să văd,

În glorie și strălucire, luceafărul de zi.

 

Acest pasaj demonstrează încă o dată nețărmurita speranță a omului că, oricât de greu te încearcă viața, în cele din urmă, soarele va răsări. Am recitit cu plăcere această carte, care m-a marcat în tinerețe. E o carte pe care mi-am cumpărat-o singură, la recomandarea unui prieten care citea foarte mult în liceu. M-a atras pasiunea vecină cu nebunia a celor doi protagoniști, drama Sophiei, a mamei puse în fața celei mai grele alegeri care există,  deși perspectiva era sumbră orice ar fi făcut, supraviețuirea era imposibilă pentru orice copil. (Eugenia)

,,Recunosc, să citesc ,,Alegerea Sofiei” a fost un chin care mi-a adus aminte de descrierile nesfârșite ale lui Thomas Hardy. Însă, am învățat cumva să îi iubesc Sofiei latura egoistă de a se autoconserva emoțional prin orice fel de formă, chiar până la moarte.

Puterea de reziliență a Sofiei și modul în care Nathan a ,,prezentat” lumii literare o boală psihică, mi-au plăcut foarte tare. Durerea nazistă a alegerii propriu-zise, din punctul meu de vedere nu a fost, de fapt, o alegere. Ci o necesitate a supraviețuirii.’’ (Anita)

 ,,Această carte e o bijuterie pe care nu vrei să o porți.  O bijuterie pe care o scoți din când în când din cutia ei împodobită cu catifea purpurie, îi mângâi cu grijă pielea de petale și spini și o așezi înapoi,  cu ochii în lacrimi.  Și știi că nu poți,  nu vrei și nu trebuie să o dai uitării.’’ (Ligia)

Alegerea Sofiei de William Styron este recomandarea mea de viață, nu doar de weekend, pentru că nu e genul de carte pe care să o consumi repede. O lași să se așeze încet și profund. Mai bei un pic de apă. AQUA Carpatica provoacă sete de lectură!

Liviana Tane – Reading is Cool The Challenge