Când avea vreo 7 ani, fiul meu o învăța pe mama despre dragoste. ,,Mana, iubirea e de multe feluri, dar nu poți să ții la cineva și să nu-l iubești. Doar că, uneori, folosim aceleași cuvinte și le înțelegem diferit’’, îi spunea copilul meu mamei mele, fără să știe că femeia de 70 de ani din fața lui n-a putut niciodată să spună cuiva te iubesc, dar a știut să o arate fără cuvinte, în milioane de feluri. Lângă ea, discret, a fost mereu tata. Nici el nu mi-a spus vreodată că mă iubește, dar abia când am împlinit 40 de ani m-a lovit evidența: pentru tatăl meu am fost întotdeauna Dragoste. Și mi se pare potrivit să vorbesc despre asta în luna iubirii. Pentru că dragostea e de multe feluri, iar dragostea de părinte e printre ele. Și se simte cel mai profund atunci când îi pierzi.

Intru des în librăria mea de cartier, peste drum de blocul meu, de unde îmi cumpăr mereu pixuri, dar niciodată cărți. Săptămâna trecută căutam altceva, când am văzut-o pe raft și mi s-a lipit de mână. Ceva lejer, de weekend, m-am gândit. Am înaintat cu greu prin cele 200 de pagini. M-am oprit de multe ori pe drum și m-am privit în oglindă. M-am recunoscut adesea, chiar dacă poveștile noastre nu au prea multe lucruri în comun, în afară de două lucruri esențiale.

Primul dintre ele e dragostea de scris.

,,Munca salvează.

M-a smuls mereu din propriile-mi marasme.

(…)

Cartea mă acaparează. Sunt eu însumi uluit: nimic nu mă împiedică să creez, nici o împovărare, nici o inflamare. Scrisul aduce vindecarea.

Cum se descurcă aceia care nu beneficiază de așa ceva?’’, mă întreb odată cu autorul, în timp ce scriu și mă vindec.

Al doilea lucru…

,,Mama a murit de dimineață și e pentru prima oară când mă supără.’’ Așa începe cea mai recentă carte a lui Eric-Emmanuel Schmitt, Jurnalul unei iubiri pierdute.

Tata a murit azi-noapte. Cu Dragoste.

Jurnalul unei iubiri pierdute este o declarație de dragoste pentru toți părinții care ne-au declarat iubirea în felul lor. Ca să ne amintim să le-o dăruim înapoi cât încă nu e prea târziu. Jurnalul lui Schmitt este recomandarea mea de weekend și merită să fie în bibliotecile voastre. Scrisul vindecă. La fel și cititul. Intră în grupul Reading is Cool – The Challenge, urmărește recomandările și potolește-ți setea de lectură.

 

Liviana Tane – Reading is Cool

Proiect susținut de AQUA Carpatica.