In primul articol am trasat primele recomandari ale somelierului de apa cu privire la modul corect de servire al apei minerale. In acest articol vom aduce informatii despre asocierea cu mancarea a apei minerale, fie ea plata sau carbogazoasa.

Asocierea cu gustul
Una din cele mai bune metode de a asocia apa cu mancarea este de a avea mai multe tipuri de apa pe parcursul intregii mese. Asocierea tipului de apa cu fiecare fel de mancare sau moment al mesei va fi subtila si rafinata diferenta care va adauga placere suplimentara fiecarei imbucaturi.
Pentru o masa cu 5 feluri de mancare, alternanta arata asa:

• Aperitiv: Apa minerala carbogazoasa, cu bule mari, indraznete
• Salata: Efervescenta – un contrast placut cu prima incercare
• Primul fel (spre exemplu, fructe de mare): Plata – veti observa absenta bulelor din apa si va veti concentra pe gust.
• Al doilea fel (exemplu- pui): Efervescenta, usor carbogazoasa. Reintroducerea bulelor si potrivirea cu textura felului de mancare
• Felul principal (carne rosie, consistent): Light sau clasic carbogazoasa, vine in ajutorul digestiei felului principal
• Desert: Plata sau light

In servirea apei e important sa tineti cont de complementaritate si contrast. Uneori, contrastul vine sa imbogateasca textura sau gustul alimentelor. De exemplu, textura scoicilor s-ar potrivit cu apa plata, insa bulele unei ape usor carbogazoase pot aduce senzatii suplimentare. Aceeasi regula se aplica si pentru alte tipuri de alimente de tipul fructelor de mare, sushi sau peste.

Regula de 75%: In proportie de 75%, senzatia gustativa ar trebui sa fie in concordanta cu mineralizarea sau carbogazificarea din apa: senzatia gustativa din apa ar trebui sa fie la fel de puternica ca cea a preparatului. Bule prea puternice, prea indraznete pot ascunde gustul mancarii, iar apa plata sa nu fie suficient de contrastanta cu preparante crocante, care s-ar potrivi mai bine cu apa carbogazoasa.

Regula de 20%:  Alimentele dominante ale unui preparat pot ”cere” nivele diferite de mineralitate. Ape cu TDS scazut creaza senzatia de usor si proaspat, in timp ce ape cu TDS ridicat ofera apei corpolenta. Nivele mari de sare, bicarbonat, sau, dimpotriva, absenta lor pot schimba gustul si perceptia gustului apei. Spre exemplu, branza se asociaza cu o apa bogata in bicarbonat, iar deserturile cu ape saraci in calciu si magneziu, dar bogate in siliciu care ii dau o delicatete potrivita unor deserturi.

Regula de 5%: In final, o asociere cat mai  fina e cea a alcalinitatii si aciditatii. Un PH neutru se potriveste oricarui tip de mancare. O apa usor alcalina poate da un gust dulceag, in timp ce alcalinitatea ridicata poate duce chiar spre un gust amar sau neplacut. O apa acida cere echilibrul in mancaruri grase si invers.