Ecosistemele – inclusiv, de exemplu, păduri, zone umede și pășuni – se află în centrul ciclului apei la nivel mondial. Toată apă dulce depinde, în cele din urmă, la funcționarea sănătoasă și continuă a ecosistemelor. Recunoașterea circuitului apei în natură este esențială pentru a realiza gestionarea durabilă a apei. Cu toate acestea, cele mai multe modele economice nu prețuiesc valoarea serviciilor esențiale furnizate de ecosistemele de apă dulce. Acest lucru duce la utilizarea nesustenabilă a resurselor de apă și la degradarea ecosistemelor. De exemplu, râul Okavango din Africa este unul dintre ultimele ecosisteme externe neatinse de pe Pământ. Poluarea apelor uzate de la nivel rezidential și industrial precum și suprautilizarea terenurilor agricole slăbește, de asemenea, capacitatea ecosistemului de a presta servicii legate de apă.

Este necesar să se facă transferul către politici economice durabile de mediu care să țină seama de interconectarea dintre sistemele ecologice. O provocare este de a menține un mix benefic între infrastructura construită și cea naturală și furnizarea de servicii respective.

Argumentele economice pot face conservarea ecosistemelor relevante pentru factorii de decizie și planificatori. Valoarea ecosistemelor demonstrează că beneficiile depășesc cu mult costurile de investiții legate de apă în conservarea ecosistemelor. Evaluarea este de asemenea importantă în evaluarea compromisurilor în conservarea ecosistemelor și pot fi folosite pentru a informa mai bine planurile de dezvoltare. Adoptarea unei politici de gestionare ”bazată pe ecosistem” este esențială pentru a asigura apei sustenabilitatea pe termen lung.

În fiecare an, începând din 1993, Ziua Apei se sărbătorește pe 22 martie. Anul acesta, tema generală este ”Apa și dezvoltarea sustenabilă.”  Mai multe informații despre Ziua Apei, aici.