În orice perioadă dificilă, copiii au nevoie să se simtă în siguranță alături de părinții lor. Câteodată ne punem atât de multe întrebări despre cum putem să îi ajutăm pe micuții noștri, încât uităm de propria persoană, uităm să avem grijă de noi.

Citește în continuare articolul realizat de Gabriela Maalouf și recomandat de AQUA Carpatica privind aspectele de care să ținem cont în această perioadă marcată de știri și anxietate legate de război. 

Psihologul Gabriela Maalouf ne spune că primul pas pentru o bună gestionare a unei situații de criză este să facem pace cu sentimentele și trăirile pe care le avem noi, adulții. Altfel, anxietatea noastră se transformă în anxietatea lor; grijile, fricile noastre devin ale lor. Dacă noi îi expunem pe copii la toate informațiile pe care le citim sau le urmărim, s-ar putea ca toate celelalte instrumente de bună educare a unui copil să nu mai aibă vreo relevanță.

Așadar, dacă am trecut de primul pas, respectiv de gestionarea propriilor emoții, putem trece cu încredere la pașii următori.

Imediat ce noi suntem din nou echilibrați emoțional e bine să validăm și emoțiile copiilor noștri. Ei au nevoie să știe că e firesc să fie confuzi, să plângă și să adreseze multe întrebări, la care să nu le răspundem cu „Ești prea mic” sau „Nu e treaba ta”. În schimb, le putem spune, cu blândețe, că noi suntem acolo pentru ca ei să fie în siguranță și că nu au de ce să fie îngrijorați, dar că este normal să se simtă confuzi. Pentru aceste situații vom purta discuții și vom face tot posibilul să îi calmăm.

Chiar și atunci când ei spun că nu le este teamă și nu sunt interesați de subiect, tot trebuie să fim atenți la comportamentul lor. S-ar putea să observăm că încep să fie mai retrași, mai puțin încrezători și merită să fim curioși cu privire la aceste schimbări.

O metodă eficientă de a-i ajuta pe cei mici să facă față în situații de criză este să înțeleagă conceptul ”Ce pot controla/ce nu pot controla?”. Dacă nu pot controla un virus, un război, vremea sau ce gândesc alții despre noi, atunci cu siguranță ne putem gestiona emoțiile cu privire la toate aceste lucruri.

De asemenea, putem controla ajutorul pe care îl oferim, prin voluntariat sau prin simpla organizare a lucrurilor pe care le putem oferi sau pe care le putem cumpăra pentru alții (indiferent că vorbim despre oameni refugiați sau oameni care nu se pot deplasa din cauza unei boli sau a vârstei.

Jocurile de rol sunt și ele importante. De asemenea, putem să le citim copiilor cât mai multe povești despre modul în care binele poate învinge, despre cum fiecare poate ajuta binele să învingă, despre spiritul civic pe care îl exercită fiecare și care ar trebui exercitat permanent, nu doar în stare de criză.

Ce putem face, concret, pentru a-i ajuta pe copii în această perioadă marcată de război?

1. Să limităm expunerea la știri triste. Expunerea continuă la știri cu impact emoțional este o sursă continuă de stres atât pentru adulți, cât și pentru copii. Din păcate, copiii au mult mai puțină experiență de viață și filtrează altfel informațiile, de aceea, gradul de stres poate fi mult mai mare în cazul lor.

2. Să îi ajutăm pe copii să învețe ce sunt sursele credibile. Să nu ne aruncăm în a distribui imediat tot ce pare urgent și periculos, să verificăm dacă aceste informații apar și pe site-uri acreditate.

3. Să punem întrebările potrivite: Ce simți față de informațiile pe care le-ai văzut/auzit? Ce ai înteles din ce ai aflat de la alții/știri? Cum crezi că te pot ajuta, ce ai vrea să știi de la mine?

Atunci când copiii au întrebări raspundeți-le sincer, dar simplu și potrivit vârstei pe care o au, fără a le invalida sentimentele. Orice informație trebuie transmisă în raport cu vârsta copilului și cu capacitatea lui de înțelegere.

4. Să ne amintim momentele în care am fost încrezători și am trecut peste momente dificile. Discuțiile despre situații grele e bine să fie dublate și de momente în care rememorăm situații fericite pentru a termina discuțiile într-o notă pozitivă.

5. Să avem grijă de noi, adulții! Să nu transferăm anxietatea noastră asupra lor. Și nouă ne este frică, însă noi avem avem instrumente și zona de siguranță pe care știm să le accesăm. Să nu ne descărcăm emoțiile noastre asupra lor.

Articol realizat de Gabriela Maalouf, psiholog școlar cu experiență de peste 10 ani în lucrul cu copiii, psihoterapeut și primul practician NLP din România.